Săptămâna asta am făcut economie serioasă de gaz și nu pentru că am vrut noi ci pentru că așa a vrut centrala. Eu puneam pe 25 de grade, ea pornea peste vreo trei ore, încălzea caloriferele cât să nu fie reci, după care se oprea. Apoi pornea iar și se oprea în secunda următoare [...]
Dacă veți face un drum mai lung prin țară veți observa că șoselele sunt roșii. Asta pentru că sunt presărate la tot pasul cu bucăți de câini și ocazional de vulpi sau iepuri. Pe drumul Cluj-Călărași cred că am văzut vreo 2000 de cadavre. Inclusiv pe autostradă, unde dacă ai ghinionul să pleznești un [...]
S-a prăbușit avionul Air France în mijlocul Oceanului Atlantic. 228 de morți, o tragedie, îngrozitor și nedrept. Cauzele sunt încă un mister. Cum la locul prăbușirii oceanul are mii de metri adâncime, cutiile negre ale avionului sunt aproape imposibil de detectat deși sunt căutate cu un submarin francez și două nave dotate cu dispozitive [...]
Orice motor de căutare vrea să fie adoptat și setat ca “default search engine” dacă se poate de către toată planeta. Mai nou Google și Yahoo! nu se mai mulțumesc să te întrebe ci au inventat metode prin care să se apere unii de alții. De fiecare dată când instalez o versiune nouă de [...]
Laura voia să conducă de 8 martie. Puteam să o las, fiindcă era 8 martie. Dar n-am vrut, că-s rău şi insensibil. Am plătit pentru asta. Un milion opt sute lei vechi. Iar ea s-a ales cu flori. Pe care eu le-am aruncat în ghenă. Telenovelă? Nu… ghinion, sau blestemul lui opt martie negru.
[...]
Sex Drive – O comedie foarte tare cu adolescenți care reușește să amuze fără a fi deosebit de originală. James Marsden (XMen, Superman) și Seth Green (Austin Powers și multe altele) fac niște roluri foarte comice. Amanda Crew este simpatică, aș vrea s-o mai văd și prin alte filme. Excelente poantele cu bloguri și [...]
Aşa n-am chef…
***
În ziua în care ne-am întors din concediu am găsit vreo 10 grade în apartament. Plantele erau cu 3 frunze în groapă iar la centrală un bec roşu arăta că s-au întâmplat chestii interesante cât am fost plecaţi. Nu-i bai, am repornit centrala, un calorifer electric, calculatoru, becurile, [...]
Life update: cum nu aveam planuri mari pentru weekend-ul ăsta, am zis că de ce să nu-l dedicăm răcelii. Prima Laura, încă de vineri, a făcut rost virusul necesar de pe la serviciu. Ca să mă cobor la aşteptări am luat şi eu ceva măsuri: am amânat toată săptămâna să-mi fac vaccinu antigripal (care [...]
Sursă de mulţi nervi: am dat să-mi comand “de moş”, whatever care moş, nişte emoticoane antistress (ironia..) de pe DeviantArt şi of course că m-am trezit să fac asta la o zi după ce expirase termenul în care se putea face livrarea prin poşta normală. Mi-am dat seama doar după ce am turbat un [...]
Pe piaţa de webdesign din România există o categorie de clienţi, destul de numeroasă, care reprezintă candidaţii ideali pentru preţuri umflate cu pompa. Iar umflarea cu pompa în acest domeniu se practică cu mare succes la noi. Clienţii la care mă refer sunt aceia care, deşi nu prea au tangenţă cu mediul online din cauza vârstei sau a domeniului de activitate, au înţeles totuşi importanţa prezenţei pe www a afacerii pe care o gestionează, vor un site şi apelează la o firmă de webdesign pentru realizarea acestuia. Foarte bine. Doar că firma apelată, înainte de a se apuca de orice, evaluează în primul rând capacitatea clientului de a înţelege ce i se oferă. Un client care cedează complet controlul către firma de webdesign are toate şansele să primească un preţ de câteva ori mai mare faţă de cât ar fi primit dacă s-ar fi implicat activ în proiect sau ar fi apelat la un consultant care să-l ajute. Problema cu site-urile este că aici nu e ca la construcţia unei case, unde poţi controla ce materiale se folosesc, poţi vedea fundaţia şi tot procesul de construcţie. La un site de obicei clientul vede produsul aproape finit, la care mai poate să ceară mici schimbări pe ici pe colo. Ce este însă în spatele faţadei şi cât va avea de plătit… cum îi este norocul. Datorită clienţilor habarnişti dar cu mulţi bani şi degrabă doritori de site-uri, preţurile sunt premium, iar rezultatele de multe ori reprezintă furăciuni de cod şi improvizaţii care “crapă”, necesitând alte investiţii pentru “întreţinere”.
Citeste mai departe “Studiu de caz sau cum se fură cu graţie”
Am văzut “Dosarele X: Vreau să cred!” şi am vrut să cred până în ultimul moment că filmul nu este aşa de slab cum se dezvăluia a fi. Tot aşteptam o răsturnare de situaţie, un monstrulică, o măslină. Când colo nimic, un film plictisitor, cu un final lălăit. Nici măcar nu pot [...]
Încep cu o dedicaţie specială către Electrica, o companie de kkt din “ţara serviciilor de kkt”. De două săptămâni încoace Electrica îşi face nevoile pe nervii şi pe aparatele mele casnice. Zilnic în jurul orei 8 dimineaţa (ar trebui să dorm la ora aia wtf) curentul pică. Apoi vine. Apoi pică iarăşi. Apoi vine [...]
N-am mai fost în Bucureşti de câţiva ani buni. Concertul lui Kylie şi faptul că avem nişte prieteni buni acolo ne-au determinat să fâl fâl până în Capitală în weekend.
Rezumat:
* WizzAir este o companie recunoscută naţional pentru neseriozitate cruntă când vine vorba de respectarea programului de zbor. Am simţit asta şi noi atunci când avionul a întârziat o oră vineri la plecare şi două ore duminică la întoarcere. În condiţiile în care zborul propriu zis Cluj-Bucureşti durează fix 35 de minute. Bonus: stewardese proaste care n-au auzit de “flight mode” la telefonul mobil şi insistau cu un zâmbet tâmp să-mi închid telefonul că “dereglează pilotul automat”.
* Bucureştiul pare a fi compus din mai multe orăşele ce variază ca dezvoltare şi aspect de la o zonă bombardată din Irak până la un bulevard vienez. Ne-am plimbat pe jos şi pe roţi cam prin toate sectoarele, inclusiv prin “renumita” zonă Pipera care nu ştiu prin ce sector vine. Zonele frumoase erau din păcate imediat şterse din memorie de cele oribile, cu gunoaie neridicate de secole şi lăsate pe marginea drumului, cu trotuare săpate şi peste care au trecut multe ploi, cu mulţi câini şi mulţi ţigani. Cum naiba nu sunt capabili edilii respectivelor sectoare să asigure o minimă curăţenie şi ordine nu pot să pricep. Hai că nu poţi să le faci pe toate dar măcar o stradă curată te face să mai uiţi că drumul e plin de gropi. Nepăsare şi mizerie. Dacă oamenii se complac… 80% din timp mi-a fost ruşine că sunt în capitala ţării. Ahh, şi bulevardul Lipscani. Ce oroare! În mijlocul Bucureştiului un drum în care dacă nu eşti atent îţi poţi rupe gâtul din cauza denivelărilor şi nu vezi bine de la cât praf e în aer. Praf provenit de la pavajul de proastă calitate care parcă se descompune văzând cu ochii.

* Concertul lui Kylie Minogue a fost ok. Nu foarte spectaculos, dar nici n-am ce să îi reproşez. Kylie are o voce superbă iar sonorizarea mi-a întrecut orice aşteptare. Şi publicul la fel. Nici un incident, ieşirea de pe stadion s-a făcut lejer deşi a fost full. Per total o seară foarte plăcută. Care a continuat cu…
* Noaptea muzeelor. Care nu ştiu cum a fost în restul ţării dar în Bucureşti a avut o amploare ceva de speriat. Pur şi simplu nu mai aveai loc de oameni în orice muzeu te-ai fi dus. După două obiective vizitate deja ne-am pierdut suflul şi ne-am oprit la un Mac. Noaptea la ora 1:00 era o coadă până la uşi şi terasa plină ochi. Iar copiii se dădeau pe tobogane.
* Urmează poze:
Citeste mai departe “Bucureşti, păcat de tine…”
Înţeleg pasiunea pentru fotbal chiar dacă nu sunt microbist. Lăsând la o parte afacerile care se fac, blaturile, scandalurile sau tranzacţiile de jucători pe sume imense, fotbalul poate fi un sport frumos, care uneşte naţii şi satisface spiritul mereu competitiv al oamenilor. În schimb nu înţeleg pe deplin ce determină nişte fiinţe umane să [...]
Tre să vă povestesc despre cum mi-am petrecut eu două ore în instantă pentru că, evident, la noi e ca la nimeni. Sau mă rog, deoarece eu am văzut doar instanţele americane, şi asta în filme precum Ally McBeal… nu vă zic decât că nu seamănă . Am fost citat ca martor într-un proces [...]
- O zi proastă începe de dimineaţă. Faptul că m-am trezit cu gâtul sucit de parcă am dormit în cap a fost doar semnul prevestitor. Apoi mi-am scăpat o lentilă de contact după care am căutat disperat pentru ca să o găsesc căzută fix pe un săpun (ca fapt divers lentilele de contact nu au voie să ajungă în apropierea oricărui tip [...]
Sunt vitezoman. Greşit. Doar ghinionist. M-am trezit cu 2 amenzi venite prin poştă acasă cum că m-ar fi prins radaru anu trecut (!) prin vară pe raza localităţii nu ştiu care, că circulam cu 60 km/h în prima situaţie şi cu 65 km/h în a doua, deci la mare distanţă de limita legală. Şi [...]
Lăsând titlul de tabloid deoparte, pun întrebarea: cum se poate încheia o zi de muncă lungă şi obositoare? Dacă vă gândiţi “cu un nemeritat accident de maşină” aţi ghicit. Mort de oboseală după holbat în ecran toată ziua, ieri, pe la 6pm mergeam după ce am cules-o pe Laura să o iau şi pe [...]
Ieri dimineaţă în drum spre serviciu am avut o surpriză extrem de plăcută (ca să vedeţi ce puţin îmi trebuie să fiu mulţumit). Jegul ăla de piaţă de zarzavaturi din faţă de la McDonalds din Mihai Viteazu a dispărut. Funcţiona acolo cu statut temporar de peste un an şi sincer mă călca pe nervi [...]
|
|
|