Nu voiam să pomenesc de criză, fiindcă n-o simt, deci nu e problema mea, dar am totuşi o constatare/dilemă. Acum, când lumii i-a intrat bine în cap că e criză, mass media are un nou text cu rol de sperietoare ca să bage spaima în populeişăn : ne aşteaptă vremuri grele. Campionul absolut al pesimismului, badea Mircea, recită aceeaşi poezie de începe să mă cam plictisească: “Nici nu vă imaginați ce ne aşteaptă. Suntem abia la început… ne ducem dracului, toată țara se duce dracului, încă n-aţi văzut nimic”. Ok, minunat, dar întreb şi eu: care-i maximul de rău ce se poate prăvăli peste noi? Cum va fi la apogeul vremurilor grele “care ne așteaptă” spre deliciul redactorilor de știri? Nu-şi dă nimeni cu părerea? Hai, că aveți imaginație. Vom muri în chinuri de foame toţi? Sunt chiar curios, pe bune. Chiar ar fi ceva inedit să aud la ştiri: “Suntem într-o situaţie disperată, mai rău de atât chiar nu se poate… De acum încolo orice s-ar întâmpla nu poate fi decât benefic”. Dar nu, eu cred că oricare ar fi situaţia, chiar dacă încep să meargă lucrurile, de la ştiri vom afla tot că “măsurile anticriză au puține șanse de reușită”, “asistăm la un trend ascendent al economiei dar ar putea fi doar temporar și există riscuri imense”… şi tot aşa până ieşim din criză când n-o să mai zică nimeni nimic.
***
Probabil că s-a mai discutat problema dar pe mine mă enervează atribuirea diminutivului mămică oricărei femei cu copil de mână. Aud la ştiri “50 de mămici au protestat astăzi în faţă la…” şi îmi arată un grup de isterice care de care mai nasoală care strigau nu ştiu ce. Deci, ca să n-o lungim: o mămică trebuie să fie: o tipă tânără, sexi, până în 30 de ani, nu grasă şi care, fie, a dat naştere unui copil. Atunci poţi să zici “Ce mămică drăguţă…”. Restul care nu corespund atributelor sunt mame. Unele nici atît. “O mămică și-a abandonat copilul nou născut” Geeez…
Ce înseamnă să ai în spate un geniu al marketingului? Să luăm cazul detergentului Ariel. Detergenții care doar spală hainele sunt depășiți. Detergentul Ariel PROTEJEAZĂ ÎMPOTRIVA petelor, cu condiția să speli mai întâi hainele cu el. Când am auzit asta mi-am imaginat direct o reclamă cu un personaj îmbrăcat în albul cel mai pur care sare într-o piscină plină cu ketchup iar “moleculele inteligente” de detergent încep să acționeze asupra moleculelor de ketchup albindu-le sau nu știu exact care e tehnologia, mâncându-le. Am revăzut reclama la un moment dat și nu era ce mi-am imaginat. Ca la orice produs minune și aici scrie cu litere mici care-i de fapt șpilul: merge numa la pete de tip granulat (wtf?). Adică sub formă de mingiuțe care se rostogolesc și care, mai exact, nu aderă. Gen pete de bile de rulment, pete de nisip, de pietre, de polistiren… chestii din astea care pătează. Sau rugină și fard de pleoape zic ei și ne arată cum unu se umple de rugină și apoi dă cu furtunul, iar rugina se duce, datorită detergentului cu care fusese spălată haina anterior, nu a apei, evident.
Ştiţi care este spaima cea mai mare a tinerei generaţii când vine vorba să se exprime în scris? Cratimele şi i-urile. E de ajuns să aruncaţi un ochi pe blogurile unor copii sau printre comentariile de pe site-urile ziarelor, revistelor. Pfoaii ce-i acolo… Dar o reclamă AdSense agramată încă nu văzusem.
***
Conform unei hotărâri din 1996, posesorii de câini au obligaţia de a ţine animalele legate pe timpul zilei. Şi nu se referă la timpul cât plimbi câinele prin parc, ci să-l priponeşti în propria ogradă. Deci maică-mea, deşi are curte şi grădină împrejumuite cu un gard de 2.5 m, trebuie totuşi să lege câinele, că cine ştie, poate face un salt peste poartă fix în capul unui trecător. Sau hotărârea are rolul de a proteja pe cei care îţi intră în curte de bestia înfometată? Atunci ar trebui să se aplice şi la câinii de apartament. Fiindcă ăia de apartament sunt şi mai periculoşi când vine vorba de musafiri. Să fie legaţi în timpul zilei de calorifer. La noi în bloc o familie ţine în apartament un dog german alb, cât un măgar de mărime medie. Io n-aş intra la ei decât cu o puşcă. Practic câinele ăla e lung cât juma de apartament deci e pe tine din două mişcări.
***
Mie nu mi-ar fi trecut prin cap să apelez la soluţia de mai jos…
***
Biletele sunt luate. Din 29 aprilie până în 3 mai o să mă învârt cu aparatu’ la ochi pe aici (sigur, la nivelul solului):
Cum eu am o istorie complicată cu “ză mice”, Deea şi Mihai s-au gândit (mersi!!!) cum să facă pace între mine şi neamul şoricesc. Şi mi l-au făcut cadou pe el…
Niciodată nu mi-a plăcut mâncarea de la KFC. Am încercat în repetate rânduri să găsesc ceva de la ei să-mi placă dar degeaba. Ba am nimerit chestii prea picante, ba prea unsuroase ba salata de varză avea aspect de, well, muci… Aşa că pa şi pusi. Plus că mie nu-mi trebuie să rod mâncarea de pe oase, prea complicat. Dacă tot e nesănătoasă măcar să fie uşor de înfulecat. Cum e de exemplu la McDonalds, totul arată la fel întotdeauna, nu dă nimic pe dinafară, nu te murdăreşti.
În Cluj e mega trendy să mânci la KFC, e un codălău peren care nu a scăzut de la inaugurarea restaurantelor. Ia să vedem cum va mai fi după:
Three KFC workers have been sacked for using the restaurant dishwasher as a hot tub. The girls, from Anderson, California, stripped down to bikinis to relax after a long shift at the fast food chain. They then took provocative photos of themselves, which one of the girls decided to post on her MySpace page.
Vi se pare sexi? Bikini & stuff… Cum eu nu mai servesc KFC poate mi s-a părut un pic aşa, până am văzut pozele cu ditai’ vacile bălăcitoare.
Ştiaţi că nu e un caz izolat? Se zice cum că baia în chiuveta restaurantelor KFC este un fel de tradiţie. Toţi angajaţii ştiu de asta. Poftă bună!
Criză mare de inspiraţie, ha? Anul trecut când am văzut caricatura de mai sus m-am distrat, fiindcă aveam același “feeling”. Pe atunci tocmai apăruse maşina de bărbierit cu 3 lame. Aia cu vibraţii. O mare porcărie, am primit şi eu una cadou și mi se părea că trei lame sunt deja fițe. Plus că vibraţiile ar fi probabil utile în orice alt context în afară de atunci când te bărbiereşi. De ce ai vrea să-ți vibreze mâna și să-ți amorțească habar n-am..
Gillette s-au mai încordat preț de două lame și au scos Fusion, o ridiculozitate cu 5 cuțite şi cu “microcip”. Ce dracu face microcipu ăla? Scuipă lasere? Mie mi se pare că drăcia aduce tot mai mult cu o răzătoare de legume. Din aia minune de la Teleshopping. Mai că-mi vine să-mi rad un măr. Că pe față nu pun plugul.
M-am simțit obligat să le fac un ambalaj mai potrivit decât ce aveau. Iată rezultatul.
(Click pentru mare)
M-a costat revizia la maşină 8 milioane, damn the devil to hell. Fază în service: “Vezi bă, completează la aia antigelu”. Bă-ul ia un bidon pe care scrie antigel, se duce la chiuvetă, îl umple cu apă, apoi se întoarce la maşina victimei şi începe să toarne. Văzându-mă că mă uit chiorâş: “Nu aveţi voie aicea, mergeţi să nu vă vadă domnu maistru!”. Sigur că pe urmă când mi-a venit rândul am stat ca un scai lipit de mecanic să văd ce-mi ia şi ce-mi pune şi mai ales de unde…
***
Mă enervează oamenii care spun chineji în loc de chinezi, cu variaţiunile japoneji şi engleji. Parcă au ceva eroare în creier de care nici nu-şi dau seama. Pentru că de scris, scriu corect.
***
Pe un forum dedicat iPhone:
***
Vă calcă cineva pe nervi? Click play cu sunet, u’ll feel better and inspired…
Îmi place ideea din spatele Parchez.ca, omu’ câştigă nişte bani şi promovare gratuită, iar tu ai mulţumirea că ai enervat nişte porci/boi/vaci care parchează aiurea. Despre ce vorbesc? Pe site-ul corespunzător badge-ului de mai jos se vând stickere precum ăsta cu porcu’, cu scopul de a te ajuta să treci peste minicriza de nervi pe care o ai când vezi vreun idiot care a parcat nonşalant pe trotuar sau în alte locuri unde încurcă pe toată lumea. Scoţi stickerul, îl aplici porcului pe parbriz sau oriunde altundeva şi apoi îţi vezi de drum. Sau de fugă, dacă eşti surprins de proprietarul maşinii chiar în timpul actului justiţiar…
Ideea are totuşi nişte hibe:
* Stickerele sunt prea simpatice. Mai bine scria clar PARCHEZ CA UN PORC şi să bage dedesubt un porc real şi plin de jeg… Ca să se simtă porcul vizat. La fel în cazul celor cu vacă şi bou. Da chiar, de unde ştii dacă a parcat o vacă sau un bou ca să-i aplici stickerul corect?
* Există şansa ca autorul stickerelor să devină ţinta răzbunării vreunui băieţaş mai fără de simţul umorului, enervat de stickerul ce i-a apărut pe parbriz. Bine, asta ar însemna ca manelarul ce parchează porcin să ştie să folosească Google pentru un pic de “research”.
***
Cam în acelaşi ton, campania Tuborg “Umbrela Verde” are de asemenea toată simpatia mea. După ce am văzut prin oraş mai multe maşini cu stickerul de mai jos lipit pe ele, am căutat site-ul şi am aflat că stickerul se poate comanda gratuit de astă dată, ca să ţi-l lipeşti pe maşină (se dă jos uşor, la o adică). Mi-am comandat şi eu. Cine ştie, poate vreun prostovan care aruncă gunoaie va fi măcar un pic jenat de mesaj. Sau nu.
***
Deşi ţin cu iPhone-ul, mi s-a părut prea comică să n-o postez
Deşi iniţial mi-am promis că nu o să fac prostii cu iPhone-ul în sensul că nu voi încerca să-l “crackuiesc” din prima zi, totuşi am dat dracului promisiunea între timp. Asta pentru că, încercând să-mi copiez un clip de pe laptopul cuiva în telefon, m-am pomenit că mi-a fost şters absolut tot conţinutul multimedia (poze, muzică, filme) ce-l aveam până atunci în iPhone, din simplul motiv că datele respective nu se găseau pe calculatorul ăla. Aşa deci? N-a fost mare bai fiindcă le-am pus la loc odată ajuns acasă, însă “gestul” a contat Deci, după nişte săpături pe unde trebuie, acum am un iPhone cuminte şi supus, cu Installer şi Cydia la datorie, cu conectare prin SSH şi acces la sistemul de fişiere şi multe alte “goodies” pe care Apple le ţinea “ferecate”.
Ziceam eu într-o postare de prin noiembrie anul trecut că mă apuc să pozez cum se construieşte un bloc în faţa blocului meu şi apoi la final voi centraliza pozele într-un filmuleţ care va arăta cum creşte construcţia, aşa ca pe Discovery Ei, în sfârşit au terminat ăia de construit, aşa că am pus mâna şi am adunat pozele făcute timp de aproape un an, la diferite intervale care uneori au fost cam lungi… Ăsta de mai jos ar fi rezultatul. Click play.
De exemplu Google intră pe tarlaua browserelor web cu o creaţie proprie: Google Chrome. Îmi place. Deşi este beta, nu am întâlnit nici o problemă la afişarea a zeci de pagini web. În screenshot-ul de mai jos se observă interfaţa “curată” şi Task Managerul care arată cât procesor şi câtă memorie mănâncă fiecare site vizitat, lucru foarte util atunci când ai multe pagini deschise şi nu ştii care e vinovată de încetinirea sistemului. Printr-un comic book cuprinzător, Google îşi expune viziunea asupra viitorului browserelor şi explică ce aduce nou Chrome. Ca orice browser care se respectă, acesta permite dezvoltarea pluginurilor care să-i îmbunătăţească funcţionalitatea. Optimizările pentru rularea mult mai rapidă a codului JavaScript împreună cu inovaţiile ce ţin de securitate şi stabilitate vor face din Chrome un browser demn de adoptat. Eu sper că în detrimentul Internet Explorer, care conduce în clasament doar datorită fiinţelor neajutorate care ştiu doar să pornească şi să oprească un PC. Şi mai grav este că o bună parte din utilizatori încă folosesc Internet Explorer 6.
***
Mi-a plăcut foarte mult The Promotion, ultimul film pe care l-am văzut, de data asta confortabil de acasă. Sean William Scott şi John C. Reilley sunt credibili în rolurile principale iar acţiunea se petrece într-un cadru destul de familiar nouă, cel al supermarketurilor de cartier, aspectele privind angajaţii, clienţii, problemele şi lupta pentru avansarea în post fiind perfect valabile şi la noi. O comedie drăguţă, cu un final corect.
***
V-am povestit de câinele meu? Îl cheamă Rexi şi nu este un câine obişnuit.
Caniş + Şoricar = ?
***
Rexi este obsedat de mingea lui şi cel mai mult în viaţă îi place să sară. Datorită acestui “dar”, de a sări, şi-a câştigat dreptul de a deveni vedetă prin intermediul acestui blog.
Nu contează că uneori aterizează în cap, pe pisică sau în vreun perete. El SARE.
Dacă acum ceva vreme scriam despre Windows Vista de rău, acum vreau să-l laud. Se pare că, odată cu primul service pack, lucrurile s-au mai aşezat iar sistemul de operare începe să arate ce poate. Am primit Windows Vista Home Premium împreună cu noul laptop. Sigur că imediat după ce am pornit pentru prima dată calculatorul lucrurile nu stăteau deloc roz din punct de vedere al vitezei de lucru şi primul impuls a fost să-i dau un format şi să bag trusty XP-ul. Dar după un update de bios, drivere proaspete şi instalatul aplicaţiilor pe care le folosesc în mod uzual, sistemul a început să prindă curaj. Un mare minus însă pentru Toshiba: am muncit din greu ca să elimin tot “crapware”-ul de la ei. Mă refer la nenumărate aplicaţii marca Toshiba care pornesc odată cu Windows-ul şi care teoretic ar trebui să te ajute cu diverse task-uri (şi să-ţi bage ocazional pe gât reclame). Nimic din ce era instalat nu îmi era necesar, aşa că am ras tot jos, mai puţin un utilitar care mă anunţă când sunt drivere noi disponibile pentru download. Ăla are un rost şi îi permit să-mi paraziteze calcul. Revenind la Windows Vista, nu zic că oferă mare lucru în plus faţă de XP în afară de interfaţa aia şmecheră, însă totuşi parcă e mai plăcut lucrul pe el şi uneori mai rapid. Am instalat de curiozitate şi Yahoo Messenger pentru Vista, varianta Beta. Un dezastru. Se mişcă greu, dă erori şi are nişte teme urâte. Dacă după doi ani de zile cei de la Yahoo nu au reuşit încă să facă o aplicaţie cât de cât stabilă folosind noul WPF (Windows Presentation Foundation), înseamnă că ceva nu este în regulă ori cu programatorii lor, ori cu noul subsistem grafic de la Microsoft.
***
Și o piți de pe hi5 sinceră cu ea însăși și cu noi…
Învârtindu-mă prin redacție îmi pică ochii pe un N95. Ia te uită, a cui e? A lu nevastă-mea, vine prompt răspunsul. În clipa aia mi s-a oprit pe buze o întrebare firească, dar desigur nesimţită: da’ oare ce piss…ici face o femeie cu un N95 cât o cărămidă, ca să nu mai vorbesc de o ciurdă de funcții pe care cel mai probabil nu le va folosi niciodată? Iar eu am un telefon la juma de preţ cu juma de funcţii şi cu juma din ecranul ăluia. M-am calmat totuşi după ce am observat că nu-i Nokia N95. E doar N95 . E un pic mai mare, arată cam la fel, însă vine de la prietenii chinezi și nu are nici o legătură cu producătorul finlandez. Chinezii, în spiritul Niken și Adibas au copiat cu dezinvoltură și pe Nokia. Ce mă miră e faptul că se vinde fără probleme în România. Cauți după dual sim pe Google, ajungi pe un site românesc, faci comanda și ai chinezăria în câteva zile la un preţ foarte convenabil. Colegul de care ziceam are și el unu. M-am uitat la ce oferă telefonul și are la funcții de dă pe dinafară. Are și touchscreen. Sigur că la o privire mai atentă finisajul e slab, display-ul cam cheesy cu grafică de un bun gust îndoielnic, însă per ansamblu oferă bang for the buck din plin. Asta dacă nu te omoară prin iradiere pentru că nu ştiu cine-i controlează pe chinezi dacă respectă vreun standard.
Dual SIM N95 (click pentru mare)
***
Am văzut-o aseară pe Gillian Anderson, Scully din Dosarele X, la Jay Leno. Cred că a fost cel mai tare interviu pe care l-am văzut la Jay. Tipa are simțul umorului, arată excelent la 40 de ani și e însărcinată în luna a șasea cu al treilea copil.
***
Mă trezesc ieri dimineaţă pe la 10 cu o dispoziţie de Ziua Judecăţii. Mă duc în baie, aprind becul, becul nu se aprinde. Electrica, blestemele de rigoare. După ce am supravieţuit duşului îngheţat care nu a fost chiar atât de criminal cum m-am aşteptat, doar că l-am făcut pe întuneric, am plecat. M-am întors pe la 7 seara, singur, Laura fiind la condus. Curent nada. Câţiva vecini jucau fotbal în faţa blocului pe dalele proaspăt puse, alţii au pus de-un grătar, aşa că am presupus că suntem toţi în aceeaşi oală şi m-am trântit pe o canapea cu gând să citesc Cosmopolitanul . N-am apucat să trec de copertă când o maşină de găurit mi-a atras atenţia. Cum dracu la mine curge apă din frigider iar alţii dau găuri? Ba, între două găuri, parcă se auzeau şi ceva başi înfundaţi. Am verificat siguranţele apoi am luat-o din apartament în apartament să văd care-i treaba. Sigur că toţi aveau curent, doar eu nu. La parter am aflat şi un indiciu. Fuseseră ăia de la Electrica azi pe la bloc la o vecină de la ultimul etaj. Mă duc la vecină. Aia îmi zice că electricienii au venit fiindcă fucktarzii ce montau interfonul s-au găsit să dea o gaură exact în firul de curent de pe hol care ducea la apartamentul ei. Mă duc la parter, deschid panoul unde sunt contoarele, mă uit la al meu care stătea mort, bag capu sub el şi evident văd firul pe care cei de la Electrica au uitat să mi-l bage la loc deşi nu ştiu de ce l-or fi scos. Cum n-aveam sculele necesare prin buzunar şi nici nu doream să încerc cu degetul să văd dacă e sub tensiune, am bătut la vecinul de la parter să vină să-şi dea cu părerea. Omul, foarte de treabă, a venit cu un patent, a oprit curentul şi a apoi a rezolvat problema în 2 minute. Mă gândesc oare cât dura până veneau cei de la Electrica după ce-i sesizam.
Am schimbat tema la blog cu una un pic mai veselă. Poza din header e Clujul noaptea, făcută de mine acu’ doi ani, nu “ciordită” cum presupunea cineva
***
De la Jay Leno am aflat că JibJabau mai scos un clip “electoral” muzical şi animat, în opinia mea unul dintre cele mai reuşite de până acum. Mi-a plăcut: “Citizens gather from both far and near / For a ritual we practice every four years / When we promise you anything you wanna hear / To win the crown we’re chasin’!” Click play, cu sunet. Referitor la campania din Statele Unite eu îl văd câştigător pe Obama. Nu îmi place de McCain ca apariţie, însă eu nu l-aş vota totuşi din alt motiv: are 72 de ani. Omul nu mai are mult timp de petrecut pe aici, deci de ce l-ar interesa viitorul? Nici măcar nu va apuca să “verifice” dacă direcţia pe care vrea să o impună se va dovedi cea bună. Nu-l va putea trage nimeni la răspundere. Poate îl apucă ceva şi porneşte un război. Nuclear.
DeviantArt (link-ul e spre galeria mea) şi-a tras faţă nouă, modernă şi “sleek”. Pe deasupra oferă nişte opţiuni care erau valabile până acum doar utilizatorilor abonaţi, cum ar fi previzualizarea ca thumbnail-uri a “operelor” noi ale artiştilor “urmăriţi”. Au şi un clip de prezentare simpatic pe care îl puteţi vedea mai jos. Rămân însă vechile metehne: multitudinea de utilizatori care postează poze de prost gust, vulgare sau pur şi simplu proaste. Există desigur mulţi useri talentaţi, cu milioane de accesări şi poze sau desene care îţi taie respiraţia, însă aceştia reprezintă un procent redus. De asemenea numărul celor care îţi vizitează galeria e scăzut dacă nu faci cel puţin două lucruri: ori postezi nuduri iar vizitatorii vin ca muştele, ori comentezi în draci la toată lumea şi la toate pozele, cu speranţa de a aduna ceva clickuri. Din păcate eu nu am nuduri şi nici nu prea simt nevoia să zic “Wow, great picture!” la pozele care îmi plac. În schimb colecţionez poze adăugându-le la “favourites” în cadrul site-ului. Teoretic şi asta ar trebui să aducă vizitatori, căci cei pe care îi “favorizez” văd asta şi uneori trimit un thanks sau îmi vizitează galeria. Dar şi aici e o problemă. De obicei adaug la favorite poze ale unor artişti care au mii de accesări pe zi, respectiv sute de comentarii şi care, bineînţeles, nu au cum să răspundă la toate. Un exemplu pentru cum sunt accesate şi apreciate pozele pe DeviantArt îl reprezintă cea mai proastă poză a mea, cu doi câini care se joacă, nefocusată şi mică, care are cele mai multe accesări şi utilizatori care au adăugat-o la favorite. Majoritatea au 10-12 ani, cont pe deviant, şi le plac câinii.
Am fost de curând la Hancock în regia lui Peter Berg, cu Will Smith în rolul eroului zburător, amnezic şi plin de vicii. Peter Berg a regizat şi The Rundown cu The Rock şi Seann William Scott, o comedie ce m-a distrat pe cinste. Hancock mi-a plăcut, este un action-flick la care nu te plictiseşti mai ales că nu ţine foarte mult, iar momentele fără acţiune sunt suplinite de interpretarea lui Will Smith, care face din nou un nou rol fără mari pretenţii dar aducător de milioane de dolari. “Twist”-ul intervine pe la jumătatea filmului, iar finalul, deşi previzibil şi nu foarte spectaculos, mulţumeşte. Efectele speciale sunt destule iar momentele umoristice iau notă de trecere. Dacă nu ar fi avut ratingul PG-13 ci R cum era prevăzut, probabil că ar fi ieşit un film şi mai savuros. Poate va apărea pe DVD şi varianta necenzurată. Să nu uit de Charlize Theron, foarte bună în rol de “zeiţă” sexi şi un pic rea.
Deşi nu mă vedeam în rol de paparazzo, am fost nevoit să imortalizez un moment rar: DumneJeg însuşi s-a pogorât în Republica pentru a urmări filmul, răzleţit pe două scaune şi cam plictisit, laolaltă cu proaspăta sa achiziţie creaţă pe care v-o prezint din spate… în premieră probabil şi numai deoarece sunt sigur că interesul va fi atât de mare încât traficul mi se va cincipla.
Disclaimer: persoanele din fotografie pot fi oricine
***
FistMan? Omul-Ciocan?
***
Sunt obişnuit cu articolele scrise prost prezente pe majoritatea site-urilor de ştiri din România, de aceea mă şi informez în principal de pe Google News. Dar uneori mă mai uit şi pe la noi şi constat că pe Realitatea.net şi pe Hotnews apar cele mai multe aberaţii. Io nu ştiu, ăia angajează elevi de clasa a V-a să le scrie (traducă) ştirile?
Două exemple de pe Realitatea.net:
Cercetătorii britanici au descoperit un nou mecanism pentru generarea de energie. Are o lungime de peste 200 de metri, forma unui şarpe uriaş şi a fost botezat Anaconda, după celebrul şarpe prădător din America de Sud. Realizat aproape în întregime din cauciuc, Anaconda, este un de fapt un generator de valuri, care transformă mişcările oceanelor în energie ieftină. (…) Şarpele generator de energie este realizat dintr-un tub lung de cauciuc, închis la ambele capete şi umplut cu apă.
Restul ştirii aici. Deci iei un furtun, îl umpli cu apă, îl bagi în apă şi produci energie. Creierului cât o nucă al redactorului probabil că i s-a părut logic.
Solul de pe Marte este suficient de bun pentru sparanghel şi fasole verde. Aceasta este concluzia studiului unei prestigioase echipe de chimişti din SUA. Oamenii de ştiinţă, care au analizat informaţiile trimise de sonda Phoenix, susţin că probele de sol, prelevate de astronauţi, demonstrează clar condiţii ce ar putea favoriza cultivarea anumitor specii de legume. (…)
Trecem peste faptul că era vorba de asparagus, nu de sparanghel (nu este o greşeală cum credeam iniţial pentru că asparagus şi sparanghel semnifică în mare aceeaşi buruiană din spusele lui Dush) şi ne concentrăm pe astronauţi. Care astronauţi redactor idiot şi ignorant ce eşti? Pe Marte nu a călcat vreodată picior de astronaut şi nici nu va călca în următorii 20 de ani conform NASA, însă redactorul retard de la Realitatea este probabil genul care crede că Star Trek e bazat pe fapte reale. Sonda Phoenix este robotizată şi comandată de pe Pământ să analizeze solul îngheţat de pe Marte pentru a stabili dacă acesta este sau a fost vreodată propice vieţii.
***
Şoferii proşti sunt aceia care te claxonează la semafor cu toate că tu ai plecat exact în microsecunda când s-a făcut verde, şi asta doar pentru că ai număr de Alba. Dacă nu claxonează îţi dau flash-uri. Ba chiar unii strigă pe geam. Împotriva lor am două soluţii, din păcate ambele cu iz penal. Prima ar fi folosirea unei puşti de paintball. La primul claxon, pac pac pac 3 bile în parbrizul boului. Sau dacă se poate direct în moacă. A doua idee ar fi să am o maşină de sacrificiu şi să tamponez pe oricine mă enervează. Claxonează la mine? Frână, întors, tamponat. Astea într-o lume ideală, desigur
Situaţie: noapte, ora 2, lucrezi liniştit la calculator, uşa de la balcon e deschisă larg iar aerul răcoros al nopţii este tot ce-ţi poţi dori după iadul fierbinte de peste zi. Aruncându-ţi din întâmplare privirea prin cameră, vezi “ceva” ţopăind de-a lungul unui perete. What do you do? What do you dooo?! Eu am rămas tâmpit. Iniţial nu mi-am dat seama ce dracu era, dar după ce m-am adunat am trecut la urmărire şi am realizat că s-a ascuns în debara. Cu mătura am început să scotocesc printre cutiile de acolo ca să scot la lumină şoarecele (nu şopârla cum crezusem iniţial) taman pe când Laura, trezită de zgomot, intra în cameră. Urlete. Mături lovind la întâmplare. Vecinii probabil erau pregătiţi să sune la poliţie. Cu mătura n-am reuşit nimic decât cel mult să arunc de vreo două ori şoarecele prin aer şi mai apoi să o rup în două lovind cu sete în podea. Cum nu mai aveam alt obiect contondent la îndemână am încercat asfixierea intrusului cu spray pentru goange. Nici un rezultat. Jivina încă se auzea foşnăind printre cutii. Odorizant de cameră + spray de goange. Simţeam că mi se face rău în parte din cauza mirosului, în parte de nervi. Şoarecele n-avea treabă. Între timp l-am reperat, uitându-mă de sus, între perete şi o cutie mare, într-un spaţiu de 2-3 cm. Şi atunci mi-a venit ideea criminală. Am luat un tocător din acela de plastic pe care se taie morcovii şi l-am lăsat să cadă în spaţiul dintre perete şi cutie direct în cap la şoarece. Efect scontat, deşi cam… messy. Luat apoi de coadă şi aruncat pe geam ca bonus pentru pisici, dihori, şerpi şi ce mai mişună pe la noi pe la bloc, care probabil că vor dori într-o zi să ne facă şi ei o vizită nocturnă. Adrenalină, nene!
Un videoclip prea tare ca să nu-l preiau de aici. De văzut cu sunet, fiindcă soundtrackul stabileşte “mood”-ul. Aş vrea să fi vizitat măcar un sfert din locurile în care Matt dansează. Dar am de gând să mă ocup de aspectul ăsta…
Nu vă zic de unde mi-a venit ideea de a căuta pe Google originea numelui acadelei “Chupa Chups”. Dar vă zic ce am aflat gugălind întru lămurire. Deci “Chupa” vine de la verbul spaniol “chupar” care înseamnă “a suge”. Makes sense. Chupa Chups este o marcă spaniolă ce-şi are originea prin anii ’50. Habar n-aveam însă că sigla celebrelor acadele a fost desenată de Salvador Dali, în 1969, la vârsta de 65 de ani.
***
Azi am găsit în maşina de spălat un… stick de 1 GB pe care îl credeam pierdut. Şi care, contrar oricărei logici, a funcţionat perfect odată introdus în PC, ba chiar avea încă toate datele pe el. Asta după cel puţin două ture la 60 de grade, detergent, balsam, centrifugă… Şi nici măcar nu este vreun brand cunoscut.
***
Marketingul în acţiune pentru fraieri. Am luat şi eu of course. Nu erau nici măcar juma’ de foarte dulci
***
Isn’t that cute? Poate că şoferul e unul de aici ?
***
O mostră de pe site-ul meu preferat de caricaturi zilnice ( Fredo & Pid’jin sunt simpatici si ei, dar îi prefer pe Wulf). Dacă vizitaţi site-ul trageţi un ochi şi la Top10 sau secţiunea Downloads.